Nr. 2 (2024): LIMITELE EXERCITĂRII DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ
Proprietatea este un drept elastic, adaptabil la interesele societatii. Indiferent ca este privita ca suma a prerogativelor pe care le confera asupra unui bun sau ca relatie de apartenenta, proprietatea ramâne unul dintre drepturile naturale, inviolabile si sacre ale omului.
Aproprierea individuala a bunurilor constituie o evolutie in domeniul proprietatii, dat fiind ca aproprierea colectiva, cunoscuta ca prima forma posibila de apropriere, chiar daca este expresia interesului unei colectivitati, reprezinta o modalitate de nivelare a aproprierii individuale. In societatile democratice, cele doua forme de apropriere sunt obligate sa coexiste; relatia lor nu este sau nu ar trebui sa fie una antagonica, ci complementara. Atunci când aproprierea colectiva serveste intr-o mai mare masura intereselor societatii, aproprierea individuala trece in plan secund. Niciodata insa aceasta forma de apropriere nu trebuie sa dispara, deoarece reprezinta o garantie a libertatii individului in societate, un indicator de evolutie sociala si de bunastare materiala.
Limitele dreptului de proprietate sunt cele care contureaza sfera de libertate a individului in relatia cu bunurile sale si permit afirmarea functiei sociale a proprietatii. Rolul limitelor in exercitarea dreptului de proprietate este de a echilibra interesele individuale intre ele sau de a concilia interesele individuale cu interesul general, in scopul optimizarii accesului la utilitatile oferite de bunuri. Prin contractul social indivizii se obliga sa respecte legile cetatii, fiecare trebuind sa isi exercite dreptul astfel incât si ceilalti sa isi poata exercita propriul drept. Fiind restrângeri in exercitarea proprietatii, limitele trebuie sa fie minim invazive si insotite de plata unor compensatii sau despagubiri juste.
Acest volum nu si-a propus sa ofere o analiza completa a limitelor in exercitarea dreptului de proprietate. Dimpotriva, lectura studiilor la care am facut referire va aduce perspectiva diversitatii, a detaliilor, a particularitatilor limitelor dreptului de proprietate, care trebuie privite nu numai prin prisma restrictiilor pe care le presupun, ci si prin cea rolului lor de protectie a proprietatii, de asigurare a coeziunii sociale, a echilibrului, de garantare a libertatii individuale.
Asadar, invit cititorii sa parcurga textele care urmeaza, din pozitia editorului recunoscator contributorilor valorosi care s-au alaturat acestui proiect.
