Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 45 C. civ. în doctrină şi jurisprudenţă
sevastiancercel[at]drept.ucv.ro
Rezumat
Temeiul soluției prevăzute la articolul 45 din Codul civil, reglementată anterior de articolul 1.162 din Codul civil din 1864 în ceea ce privește minorii, se află în principiul răspunderii civile delictuale. Minorul care a săvârșit o faptă ilicită în această materie nu mai poate invoca minoritatea sa ca motiv de nulitate a actului juridic civil. Prin încetarea actului juridic civil pentru acest motiv, cealaltă parte contractantă ar suferi un prejudiciu, pe care minorul, în calitate de autor al infracțiunii, ar trebui să îl repare. Menținerea contractului este soluția "adecvată", care, în conformitate cu normele actuale, se aplică persoanelor incapabile în general. Cu toate acestea, "simpla declarație de capacitate" făcută de persoana incapabilă nu atrage nulitatea actului. A proceda altfel ar însemna să se elimine protecția persoanelor incapabile, iar o astfel de declarație s-ar regăsi în toate actele încheiate și ar putea fi obținută relativ ușor. Pe de altă parte, articolul 45 din Codul civil reglementează o situație specială de înșelăciune, căreia i se aplică în mod corespunzător dispozițiile de drept comun (articolele 1.214 1.215 din Codul civil). Aplicarea înșelăciunii prin reticență pare a fi exclusă, iar "simpla omisiune" a persoanei cu incapacitate mintală nu poate constitui dol dacă cealaltă parte a avut posibilitatea de a se informa și de a cunoaște vârsta sau starea de sănătate a celeilalte părți. Omisiunea persoanei aflate în incapacitate mintală nu poate înlătura efectele formalităților de publicitate care privesc însăși caracterul executoriu al incapacității, iar buna-credință se verifică prin raportare la înscrierile în registrele publice.
Înșelăciunea trebuie să fie comisă de către persoana aflată în incapacitate mintală. Complicitatea unui terț nu este exclusă de plano. În cazul în care este implicat reprezentantul legal al persoanei incapabile mintal, fapta sa nu poate impune singură sancțiunea prevăzută la articolul 45 din Codul civil, deoarece protecția juridică a persoanei incapabile mintal ar depinde exclusiv de voința unei persoane, care nu poate fi acceptată. În cele din urmă, instanța nu poate decide să "mențină" acte juridice pentru care legea impune, prin norme imperative, anumite formalități care au fost încălcate. Judecătorul decide dacă să anuleze actul pentru incapacitate sau să mențină actul pentru înșelăciune săvârșit de către persoana incapabilă mintal, dacă consideră că aceasta este o "sancțiune civilă adecvată".
Publicat
Versiuni
- 11-04-2023 (2)
- 26-02-2023 (1)
Număr
Secțiune
Licență
Pe adresa Editurii Universul Juridic pot fi trimise articole şi studii de doctrină, comentarii ale unor acte normative interne sau internaţionale din sfera dreptului privat aplicabile în România, dar şi hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, însoţite în mod obligatoriu de comentarii elaborate sub forma unor note aprobative sau critice, bine fundamentate din punct de vedere teoretic şi practic. Toate materialele trebuie însoţite de un aparat critic corespunzător, din care să nu lipsească lucrările fundamentale apărute în ţară şi, în măsura în care sunt relevante pentru studiul respectiv, cele publicate în străinătate.
Articolele şi studiile de doctrină trebuie să constituie examene teoretice aprofundate, având ca obiect instituţii şi norme de un cert interes practic şi care să se remarce prin originalitatea soluţiilor, noutatea argumentării ori, acolo unde este cazul, prin critica, „în premieră”, a unor interpretări, teze, orientări devenite tradiţionale în doctrina sau jurisprudenţa română ori străină, după caz.
În ceea ce priveşte jurisprudenţa comentată sau adnotată, hotărârile trebuie să fie definitive, fiind de preferat ca această situaţie să rezulte chiar din exemplarul trimis. Poate fi publicată şi o hotărâre pronunţată de o instanţă ierarhic inferioară, însă, în acest caz, sunt preferate hotărârile confirmate în căile de atac, în urma unei analize pe fondul cauzei (apelul şi/sau recursul a fost respins ca nefondat).
Pentru a fi însă publicată, hotărârea respectivă trebuie să îndeplinească cel puţin una dintre următoarele cerinţe:
- este pronunţată într-o materie în care instanţele au mai rar ocazia să se pronunţe;
- este dată într-o materie susceptibilă de controverse, considerentele hotărârii înseşi putând fi relevante sub acest aspect;
- este pronunţată în legătură cu aplicarea unui act normativ de dată mai recentă (de preferinţă, în ultimii 3-4 ani) sau, în fine,
- constituie expresia unei erori judiciare rezultate dintr-o gravă greşeală în rezolvarea unei probleme de drept.
Editura îşi rezervă dreptul de a publica studiul sau nota elaborată pe marginea unei hotărâri, însoţite de un alt studiu ori de o altă notă, după caz, care să reflecte opinii juridice diferite (ori concurente) asupra problemei de drept discutate şi să contribuie astfel la dezlegarea acesteia în lumina dreptului pozitiv şi a jurisprudenţei relevante, română sau străină.
Publicarea unui material ori „contra-material” în paginile revistei, indiferent de natura acestuia (studiu, articol, comentariu, notă etc.) şi de numele, funcţia sau prestigiul autorului, nu angajează decât responsabilitatea acestuia. Editura nu înţelege nici să aprobe, nici să dezaprobe tezele sau opiniile ştiinţifice susţinute în paginile revistei, ci doreşte numai să încurajeze dialogul şi polemicile cordiale, astfel încât cititorul să aibă o imagine de ansamblu şi cât mai exactă asupra problematicii discutate, iar chestiunile dezbătute să-şi găsească, pe cât posibil, o rezolvare corespunzătoare, atât în litera, cât şi în spiritul legii şi al principiilor juridice.
Cu speranţa de a stimula participarea activă a cititorilor noştri la elaborarea şi susţinerea revistei, Editura îşi afirmă disponibilitatea de a publica studii, articole sau note, critice sau aprobative, după caz, pe marginea unor materiale publicate în numere anterioare. În aceste situaţii, în cazul hotărârilor adnotate, pentru a facilita înţelegerea notei, hotărârea comentată va fi republicată în forma unui extras care să acopere toate problemele de drept analizate în cea de-a doua notă.
Textele care conţin atitudini critice trebuie să respecte întru totul regulile unei polemici civilizate. Nu vor fi publicate materiale ce conţin referiri la persoana „adversarului”, la caracterul, temperamentul sau trecutul acestuia ori cuprind etichetări fondate pe apartenenţa sa la o anumită şcoală de gândire, clasă socială, organizaţie socială, profesională, culturală, politică, religioasă ori de altă natură.
