Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 45 C. civ. în doctrină şi jurisprudenţă
Rezumat
Temeiul soluției prevăzute la articolul 45 din Codul civil, reglementată anterior de articolul 1.162 din Codul civil din 1864 în ceea ce privește minorii, se află în principiul răspunderii civile delictuale. Minorul care a săvârșit o faptă ilicită în această materie nu mai poate invoca minoritatea sa ca motiv de nulitate a actului juridic civil. Prin încetarea actului juridic civil pentru acest motiv, cealaltă parte contractantă ar suferi un prejudiciu, pe care minorul, în calitate de autor al infracțiunii, ar trebui să îl repare. Menținerea contractului este soluția "adecvată", care, în conformitate cu normele actuale, se aplică persoanelor incapabile în general. Cu toate acestea, "simpla declarație de capacitate" făcută de persoana incapabilă nu atrage nulitatea actului. A proceda altfel ar însemna să se elimine protecția persoanelor incapabile, iar o astfel de declarație s-ar regăsi în toate actele încheiate și ar putea fi obținută relativ ușor. Pe de altă parte, articolul 45 din Codul civil reglementează o situație specială de înșelăciune, căreia i se aplică în mod corespunzător dispozițiile de drept comun (articolele 1.214 1.215 din Codul civil). Aplicarea înșelăciunii prin reticență pare a fi exclusă, iar "simpla omisiune" a persoanei cu incapacitate mintală nu poate constitui dol dacă cealaltă parte a avut posibilitatea de a se informa și de a cunoaște vârsta sau starea de sănătate a celeilalte părți. Omisiunea persoanei aflate în incapacitate mintală nu poate înlătura efectele formalităților de publicitate care privesc însăși caracterul executoriu al incapacității, iar buna-credință se verifică prin raportare la înscrierile în registrele publice.
Înșelăciunea trebuie să fie comisă de către persoana aflată în incapacitate mintală. Complicitatea unui terț nu este exclusă de plano. În cazul în care este implicat reprezentantul legal al persoanei incapabile mintal, fapta sa nu poate impune singură sancțiunea prevăzută la articolul 45 din Codul civil, deoarece protecția juridică a persoanei incapabile mintal ar depinde exclusiv de voința unei persoane, care nu poate fi acceptată. În cele din urmă, instanța nu poate decide să "mențină" acte juridice pentru care legea impune, prin norme imperative, anumite formalități care au fost încălcate. Judecătorul decide dacă să anuleze actul pentru incapacitate sau să mențină actul pentru înșelăciune săvârșit de către persoana incapabilă mintal, dacă consideră că aceasta este o "sancțiune civilă adecvată".
Publicat
Versiuni
- 11-04-2023 (2)
- 26-02-2023 (1)