A fi sau a nu fi? Dilema contractului încheiat în condiţii de eroare esenţială
maximilian.druta[at]e-uvt.ro
Cuvinte cheie:
error, option, annulment, confirmation, adaptationRezumat
Eroarea, ca viciu de consimțământ, atrage nulitatea relativă a actului juridic, iar zona gri a (in)existenței sale este anulabilitatea, când este posibil să avem mai multe rezultate, în funcție de opțiunea de errans între anulare și confirmare a contractului sau chiar a celeilalte părți, dacă aceasta alege să opteze pentru adaptare și acest remediu este posibil. Opțiunea va avea adesea o justificare economică, uneori chiar rezultată din acordul părților, fără sau cu o legătură minimă cu scopul inițial urmărit de parte. Nulitatea relativă va afecta, de regulă, întregul contract, deoarece unul dintre fundamentele contractului, voința părții, eșuează, dar uneori, dacă o parte este pluripersonală, este posibil ca eroarea uneia sau a unora dintre ele să ducă la nulitatea contractului doar în parte, așa cum este posibil ca doar unele persoane să îl confirme. Această ipoteză specială (plurală) pune probleme nu numai în cazul anulării sau confirmării, ci și în cazul adaptării contractului, mai ales dacă mai multe persoane s-au aflat în situații diferite de eroare. Această lucrare va lua în considerare astfel de ipoteze și va include câteva soluții.
Publicat
Versiuni
- 11-04-2023 (2)
- 26-02-2023 (1)
Număr
Secțiune
Licență
Pe adresa Editurii Universul Juridic pot fi trimise articole şi studii de doctrină, comentarii ale unor acte normative interne sau internaţionale din sfera dreptului privat aplicabile în România, dar şi hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, însoţite în mod obligatoriu de comentarii elaborate sub forma unor note aprobative sau critice, bine fundamentate din punct de vedere teoretic şi practic. Toate materialele trebuie însoţite de un aparat critic corespunzător, din care să nu lipsească lucrările fundamentale apărute în ţară şi, în măsura în care sunt relevante pentru studiul respectiv, cele publicate în străinătate.
Articolele şi studiile de doctrină trebuie să constituie examene teoretice aprofundate, având ca obiect instituţii şi norme de un cert interes practic şi care să se remarce prin originalitatea soluţiilor, noutatea argumentării ori, acolo unde este cazul, prin critica, „în premieră”, a unor interpretări, teze, orientări devenite tradiţionale în doctrina sau jurisprudenţa română ori străină, după caz.
În ceea ce priveşte jurisprudenţa comentată sau adnotată, hotărârile trebuie să fie definitive, fiind de preferat ca această situaţie să rezulte chiar din exemplarul trimis. Poate fi publicată şi o hotărâre pronunţată de o instanţă ierarhic inferioară, însă, în acest caz, sunt preferate hotărârile confirmate în căile de atac, în urma unei analize pe fondul cauzei (apelul şi/sau recursul a fost respins ca nefondat).
Pentru a fi însă publicată, hotărârea respectivă trebuie să îndeplinească cel puţin una dintre următoarele cerinţe:
- este pronunţată într-o materie în care instanţele au mai rar ocazia să se pronunţe;
- este dată într-o materie susceptibilă de controverse, considerentele hotărârii înseşi putând fi relevante sub acest aspect;
- este pronunţată în legătură cu aplicarea unui act normativ de dată mai recentă (de preferinţă, în ultimii 3-4 ani) sau, în fine,
- constituie expresia unei erori judiciare rezultate dintr-o gravă greşeală în rezolvarea unei probleme de drept.
Editura îşi rezervă dreptul de a publica studiul sau nota elaborată pe marginea unei hotărâri, însoţite de un alt studiu ori de o altă notă, după caz, care să reflecte opinii juridice diferite (ori concurente) asupra problemei de drept discutate şi să contribuie astfel la dezlegarea acesteia în lumina dreptului pozitiv şi a jurisprudenţei relevante, română sau străină.
Publicarea unui material ori „contra-material” în paginile revistei, indiferent de natura acestuia (studiu, articol, comentariu, notă etc.) şi de numele, funcţia sau prestigiul autorului, nu angajează decât responsabilitatea acestuia. Editura nu înţelege nici să aprobe, nici să dezaprobe tezele sau opiniile ştiinţifice susţinute în paginile revistei, ci doreşte numai să încurajeze dialogul şi polemicile cordiale, astfel încât cititorul să aibă o imagine de ansamblu şi cât mai exactă asupra problematicii discutate, iar chestiunile dezbătute să-şi găsească, pe cât posibil, o rezolvare corespunzătoare, atât în litera, cât şi în spiritul legii şi al principiilor juridice.
Cu speranţa de a stimula participarea activă a cititorilor noştri la elaborarea şi susţinerea revistei, Editura îşi afirmă disponibilitatea de a publica studii, articole sau note, critice sau aprobative, după caz, pe marginea unor materiale publicate în numere anterioare. În aceste situaţii, în cazul hotărârilor adnotate, pentru a facilita înţelegerea notei, hotărârea comentată va fi republicată în forma unui extras care să acopere toate problemele de drept analizate în cea de-a doua notă.
Textele care conţin atitudini critice trebuie să respecte întru totul regulile unei polemici civilizate. Nu vor fi publicate materiale ce conţin referiri la persoana „adversarului”, la caracterul, temperamentul sau trecutul acestuia ori cuprind etichetări fondate pe apartenenţa sa la o anumită şcoală de gândire, clasă socială, organizaţie socială, profesională, culturală, politică, religioasă ori de altă natură.