A fi sau a nu fi? Dilema contractului încheiat în condiţii de eroare esenţială

maximilian.druta[at]e-uvt.ro

Autori

  • MAXIMILIAN ANDREI DUŢĂ

Cuvinte cheie:

error, option, annulment, confirmation, adaptation

Rezumat

Eroarea, ca viciu de consimțământ, atrage nulitatea relativă a actului juridic, iar zona gri a (in)existenței sale este anulabilitatea, când este posibil să avem mai multe rezultate, în funcție de opțiunea de errans între anulare și confirmare a contractului sau chiar a celeilalte părți, dacă aceasta alege să opteze pentru adaptare și acest remediu este posibil. Opțiunea va avea adesea o justificare economică, uneori chiar rezultată din acordul părților, fără sau cu o legătură minimă cu scopul inițial urmărit de parte. Nulitatea relativă va afecta, de regulă, întregul contract, deoarece unul dintre fundamentele contractului, voința părții, eșuează, dar uneori, dacă o parte este pluripersonală, este posibil ca eroarea uneia sau a unora dintre ele să ducă la nulitatea contractului doar în parte, așa cum este posibil ca doar unele persoane să îl confirme. Această ipoteză specială (plurală) pune probleme nu numai în cazul anulării sau confirmării, ci și în cazul adaptării contractului, mai ales dacă mai multe persoane s-au aflat în situații diferite de eroare. Această lucrare va lua în considerare astfel de ipoteze și va include câteva soluții.

Publicat

26-02-2023 — Actualizat în 11-04-2023

Versiuni