Juxtapunerea remediilor şi a sancţiunilor în dreptul contractelor
ipopa[at]law.ubbcluj.ro
Rezumat
Situațiile de convergență - ipoteze în care aceeași circumstanță poate primi mai multe calificări juridice, sunt desemnate în dreptul comparat prin sintagma overlapping remedies. Exemplul cel mai frecvent este acela în care aceeași faptă servește drept temei atât pentru anularea unui contract pe motiv de eroare materială, cât și pentru remediile care alcătuiesc garanția împotriva viciilor ascunse. În studiul de față, ne-am propus să verificăm cum funcționează această ipoteză în dreptul românesc și care sunt soluțiile oferite de legiuitor, doctrină și jurisprudență pentru astfel de situații de convergență, cu predilecție pentru situațiile care pot constitui, în același timp, un obstacol în formarea valabilă a contractului, respectiv o neexecutare a contractului. Inventarul este bogat și cuprinde: juxtapunerea între regimul viciilor de consimțământ și cel al remediilor pentru neexecutare (eroare și dol vs. vicii ascunse, evicțiune și livrare neconformă; imposibilitate inițială vs. vicii de consimțământ și remedii pentru neexecutare; conflict între sancțiunile aplicabile clauzelor abuzive și abuzive; conflict între răspunderea contractuală și formele de răspundere extracontractuală; conflict, cumul și opțiune între remediile pentru neexecutare). Preocuparea centrală este existența sau inexistența unui drept de alegere între multiplele regimuri juridice care sunt practic aplicabile. Libertatea de alegere pare a fi soluția predominantă, iar neopțiunea între regimurile juridice pare a fi o excepție în dreptul românesc. Cu toate acestea, soluția nu este ferită de critici sau îndoieli.
Publicat
Versiuni
- 11-04-2023 (2)
- 26-02-2023 (1)
Număr
Secțiune
Licență
Pe adresa Editurii Universul Juridic pot fi trimise articole şi studii de doctrină, comentarii ale unor acte normative interne sau internaţionale din sfera dreptului privat aplicabile în România, dar şi hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, însoţite în mod obligatoriu de comentarii elaborate sub forma unor note aprobative sau critice, bine fundamentate din punct de vedere teoretic şi practic. Toate materialele trebuie însoţite de un aparat critic corespunzător, din care să nu lipsească lucrările fundamentale apărute în ţară şi, în măsura în care sunt relevante pentru studiul respectiv, cele publicate în străinătate.
Articolele şi studiile de doctrină trebuie să constituie examene teoretice aprofundate, având ca obiect instituţii şi norme de un cert interes practic şi care să se remarce prin originalitatea soluţiilor, noutatea argumentării ori, acolo unde este cazul, prin critica, „în premieră”, a unor interpretări, teze, orientări devenite tradiţionale în doctrina sau jurisprudenţa română ori străină, după caz.
În ceea ce priveşte jurisprudenţa comentată sau adnotată, hotărârile trebuie să fie definitive, fiind de preferat ca această situaţie să rezulte chiar din exemplarul trimis. Poate fi publicată şi o hotărâre pronunţată de o instanţă ierarhic inferioară, însă, în acest caz, sunt preferate hotărârile confirmate în căile de atac, în urma unei analize pe fondul cauzei (apelul şi/sau recursul a fost respins ca nefondat).
Pentru a fi însă publicată, hotărârea respectivă trebuie să îndeplinească cel puţin una dintre următoarele cerinţe:
- este pronunţată într-o materie în care instanţele au mai rar ocazia să se pronunţe;
- este dată într-o materie susceptibilă de controverse, considerentele hotărârii înseşi putând fi relevante sub acest aspect;
- este pronunţată în legătură cu aplicarea unui act normativ de dată mai recentă (de preferinţă, în ultimii 3-4 ani) sau, în fine,
- constituie expresia unei erori judiciare rezultate dintr-o gravă greşeală în rezolvarea unei probleme de drept.
Editura îşi rezervă dreptul de a publica studiul sau nota elaborată pe marginea unei hotărâri, însoţite de un alt studiu ori de o altă notă, după caz, care să reflecte opinii juridice diferite (ori concurente) asupra problemei de drept discutate şi să contribuie astfel la dezlegarea acesteia în lumina dreptului pozitiv şi a jurisprudenţei relevante, română sau străină.
Publicarea unui material ori „contra-material” în paginile revistei, indiferent de natura acestuia (studiu, articol, comentariu, notă etc.) şi de numele, funcţia sau prestigiul autorului, nu angajează decât responsabilitatea acestuia. Editura nu înţelege nici să aprobe, nici să dezaprobe tezele sau opiniile ştiinţifice susţinute în paginile revistei, ci doreşte numai să încurajeze dialogul şi polemicile cordiale, astfel încât cititorul să aibă o imagine de ansamblu şi cât mai exactă asupra problematicii discutate, iar chestiunile dezbătute să-şi găsească, pe cât posibil, o rezolvare corespunzătoare, atât în litera, cât şi în spiritul legii şi al principiilor juridice.
Cu speranţa de a stimula participarea activă a cititorilor noştri la elaborarea şi susţinerea revistei, Editura îşi afirmă disponibilitatea de a publica studii, articole sau note, critice sau aprobative, după caz, pe marginea unor materiale publicate în numere anterioare. În aceste situaţii, în cazul hotărârilor adnotate, pentru a facilita înţelegerea notei, hotărârea comentată va fi republicată în forma unui extras care să acopere toate problemele de drept analizate în cea de-a doua notă.
Textele care conţin atitudini critice trebuie să respecte întru totul regulile unei polemici civilizate. Nu vor fi publicate materiale ce conţin referiri la persoana „adversarului”, la caracterul, temperamentul sau trecutul acestuia ori cuprind etichetări fondate pe apartenenţa sa la o anumită şcoală de gândire, clasă socială, organizaţie socială, profesională, culturală, politică, religioasă ori de altă natură.