Revista Română de Drept Privat

Cesiunea şi publicitatea ipotecii imobiliare în condiţiile noului Cod civil şi ale Legii nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare*)

MARIAN NICOLAE — 2023-06-29

Pe lângă obișnuita cesiune accesorie a ipotecii (împreună cu cesiunea creanței ipotecare) și schimbarea rangului ipotecii, noul Cod civil reglementează, pentru prima dată, cesiunea ipotecii separat de rangul ipotecii (art. 2.358, art. 2.427).
În esență, cesiunea ipotecii în sine nu este o simplă cesiune de rang în favoarea unui alt creditor negarantat al debitorului cedat (creditorul ipotecar), ci un transfer al ipotecii în favoarea unui creditor negarantat al debitorului cedat. Cu toate acestea, este posibilă cesiunea ipotecii atât în favoarea unui alt creditor chirografar al debitorului cedat, cât și în favoarea creditorului chirografar al unui debitor, altul decât debitorul cedat și indiferent dacă debitorul cedat (creditorul ipotecar) este debitorul principal sau un garant terț (garanție colaterală).
Cesiunea unei ipoteci (precum și o modificare a rangului ipotecii) nu poate agrava situația debitorului cesionat (creditorul ipotecar).
În scopuri publicitare, cesiunea ipotecii trebuie să fie înregistrată (sau înregistrată provizoriu) în cartea funciară pe baza unui contract notarial, iar schimbarea rangului trebuie să fie notată pe baza contractului de schimbare a rangului.

Comparaţie între contractul de cesiune a contractului şi contractul de preluare a datoriei

VALERIU STOICA — 2023-06-29

Pentru o mai bună înțelegere a cesiunii de contract și a preluării datoriei în actualul Cod civil, este oportună compararea principalelor elemente ale acestora. Astfel, după ce se va examina structura voinței juridice specifice fiecăruia dintre cele două contracte, se vor evidenția părțile, durata și momentul încheierii acestora (II), se vor identifica obiectele celor două contracte (III) și se vor preciza condițiile de fond și de formă pentru încheierea valabilă a fiecărui contract, cu referire la caracterul executoriu, în ambele sensuri ale termenului (IV), iar în final se vor analiza efectele juridice care decurg din fiecare contract (V) și se vor prezenta unele aspecte ale cauzelor de ineficacitate care pot afecta unul sau altul dintre cele două contracte (VI).

Acţiunea în prestaţie tabulară şi „publicizarea” cărţii funciare

FLAVIUS BOAR — 2023-06-29

În procedurile legate de înscrierile în cartea funciară, "publicarea" dreptului privat a presupus transformarea în imperativ public a responsabilităților încredințate notarilor români. Acest lucru înseamnă că aceștia sunt acum obligați să supravegheze direct toate etapele necesare pentru efectuarea înscrierilor în cartea funciară în baza titlului de proprietate instrumentat de ei. Astfel prevede art. 35 din Legea nr. 7/1996. Cu toate acestea, afirmarea unui rol mai activ al notarului public în această materie creează vizibil contextul unui conflict cu mecanismul acțiunilor de executare tabulară. Într-adevăr, pare de la sine înțeles că, dacă formalitățile de înregistrare a imobilelor nu mai sunt lăsate la latitudinea părților, posibilitatea de a le forța pe cale judiciară să consimtă la înscriere își pierde și ea rostul. Cu toate acestea, acțiunile în prestație tabulară rămân o piesă utilă în angrenajul pieței imobiliare, chiar dacă doar ca o supapă necesară pentru neregulile sale de funcționare.

Delegare şi substituire în exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti

OANA GHIŢĂ — 2023-06-29

Poate fi transferată capacitatea parentală altor persoane? Răspunsul este afirmativ, după cum demonstrează prezentarea în care ne propunem să analizăm ipotezele juridice ale delegării și substituirii exercitării autorității părintești. Astfel, am expus modul în care drepturile și îndatoririle părintești se transferă altor persoane fizice și juridice, fie în mod voluntar, la inițiativa părinților, fie în mod forțat, prin intervenția instanței de tutelă, ca urmare a istoricului comportamental al titularilor de drepturi, respectiv al părinților, care au pus în pericol creșterea și educarea copilului.

În cazul în care delegarea se referă la împuternicirea dată de instanța de tutelă sau chiar de către părinții titulari unei alte persoane, substituirea implică o înlocuire (a sta în locul altei persoane), ceea ce se întâmplă în cazul familiei mixte, când terțul preia o parte din atribuțiile zilnice ale autorității, fără a fi împuternicit de persoana pe care o înlocuiește, ci ales de celălalt părinte.

Delegarea drepturilor și obligațiilor părintești este, de regulă, legală, spre deosebire de materia obligațiilor de drept comun, unde este convențională. Substituția/subrogarea este consecința unei situații de fapt (transmiterea parțială și involuntară a drepturilor și obligațiilor inerente calității de părinte), și anume conviețuirea fostului partener, părinte rezident pentru copil, cu un alt partener/soț, denumit popular "părinte vitreg".

Despre garanţii în dinamica obligaţiilor realizată prin cesiunea de creanţă, subrogaţia personală şi novaţie

CODRUŢA GUZEI MANGU — 2023-06-29

Pe parcursul acestei lucrări ne propunem să analizăm valorile mobiliare ale obligațiilor implicate în procesul de dinamică a obligațiilor. În acest scop, vom aborda cadrul juridic al titlurilor de valoare, atunci când acestea sunt implicate în operațiunile juridice de transfer al obligațiilor prin cesiune de creanță și subrogație personală, precum și în transformarea lor prin novație. Ne vom limita studiul nostru la soarta titlurilor de valoare accesorii, adică la cauzele de preferință și de fidejusiune, fără a aborda problematica garanțiilor autonome. Subiectul principal se va axa pe efectele pe care dinamica obligațiilor le are asupra sferei garanțiilor și, doar tangențial, pe alte aspecte legate de această problemă.

Cesiunea de contract

FLORIN MANGU — 2023-06-29

Obiectivul cesiunii de contract este de a ceda o poziție contractuală, prin înlocuirea cedentului cu cesionarul în toate raporturile juridice născute dintr-un contract, adică atât în cele derivate sau nu dintr-o obligație. Înlocuirea cedentului cu cesionarul se face printr-o operațiune juridică unică, globală, care necesită, pentru a fi valabilă, consimțământul tuturor celor trei subiecți implicați: partea cedată, cedentul și cesionarul. Cesiunea de contract are o aplicabilitate generală, indiferent de natura contractului.

Consecinţele procesuale ale cesiunii dreptului litigios

FLORINA POPA — 2023-06-29

În conformitate cu art. 38 NCPC, calitatea de justițiabil poate fi transmisă legal sau convențional, ca urmare a transferului, în condițiile legii, a drepturilor sau situațiilor juridice deduse judecății. Cesiunea dreptului litigios, perfectată în condițiile prevăzute de lege, este unul dintre actele juridice inter vivos care determină în plan procesual transmiterea calității procesuale în favoarea unei persoane din afara cadrului procesual, persoană care dobândește nu doar vocația, ci chiar obligația, potrivit art. 38 alin. 39 NCPC, de a interveni în proces, sau care poate fi introdusă în cauză la cererea părților sau din oficiu. Plecând de la premisa că transferul dreptului de creanță este efectiv, trebuie să admitem că succesorului cu titlu particular i se va transfera și dreptul material la acțiune, cu toate prerogativele pe care acesta le conține. Dreptul material la acțiune rămâne cel mai important mijloc de apărare a dreptului de creanță care face obiectul transferului, în măsura în care natura (deja) litigioasă a acestuia din urmă reclamă urgent transferul către cesionar al prerogativei de a sta în instanță și de a exercita drepturile procedurale menite să asigure apărarea dreptului dobândit. Este adevărat, însă, că dinamica drepturilor și obligațiilor în sfera dreptului material se dovedește a fi mai "sprintenă" decât cea a dreptului procesual, judecătorul luând act de transmiterea calității procesuale în favoarea succesorului cu titlu particular doar dacă și numai după ce este convins că transmiterea drepturilor și obligațiilor corelative a operat "cu adevărat", respectiv că cesiunea dreptului litigios este o operațiune valabilă și efectivă.

Este demnitatea un drept justiţiabil?

IONUŢ FLORIN POPA — 2023-06-29

Acest eseu este o dezvoltare a unei prezentări la o conferință. Tema centrală a prezentării a fost "demnitatea umană". Rândurile care urmează încearcă să surprindă rolul pe care conceptul moral, politic, social, psihologic și nu în ultimul rând juridic al demnității îl are pentru dreptul privat. Prin urmare, eseul abordează tradiția filosofică și juridică a noțiunii, rolul acesteia în justificarea drepturilor fundamentale ale omului, precum și semnificația pe care demnitatea o poate avea în dreptul privat în general și în dreptul privat românesc în special. Scopul practic al acestui demers este acela de a identifica funcțiile juridice ale textelor din Codul civil în domeniul demnității umane (art. 58 și art. 72 Cod civil): cea de drept subiectiv "derivat" sau supletiv (adică un "portal" care permite accesul în dreptul privat al drepturilor fundamentale identificate în dreptul public și bazate pe ideea de demnitate) și cea de drept subiectiv "nominal" (adică un drept la demnitate care se dovedește a fi un drept "justițiabil" ca atare). Concluzia eseului este că demnitatea umană se dovedește a fi un drept justițiabil nu numai în dreptul public (dezbaterea pe această temă nu este inclusă în cele ce urmează), ci și în dreptul privat (problema fiind scopul central al acestui eseu).

Investiţii străine în terenurile agricole din România. Ghidul UNIDROIT/IFAD

CARMEN TAMARA UNGUREANU — 2023-06-29

Agricultura are nevoie de investiții substanțiale pentru a-și asigura dezvoltarea. Atunci când aceste investiții vin din "afară", se ridică întrebări cu privire la regimul juridic al acestora pe teritoriul statului gazdă. Investitorii străini caută orientări legislative și un cadru contractual eficient, adecvat activităților lor. Ghidul ALIC, elaborat de UNIDROIT în colaborare cu IFAD, oferă un set de bune practici care poate fi utilizat de toți cei implicați în investițiile în terenuri.
După o scurtă prezentare a Ghidului ALIC, va fi analizată problematica investițiilor străine în terenurile agricole din România, începând cu legislația națională aplicabilă și urmând o radiografie a formelor și condițiilor în care investitorii străini "abordează" terenurile agricole din România. În ultima parte, se va discuta succint despre protecția investitorilor străini, făcând distincție între mijloacele legale de care dispun investitorii cu cetățenia/naționalitatea unui stat membru al UE și cei din afara spațiului european.

Interesul în invocarea nulităţii absolute. O mutaţie de la drept subiectiv civil la excepţie procesuală

LUCIAN DUMITRU MARTIMOF — 2023-06-29

Nulitatea, fie ea absolută sau relativă, a dat naștere de-a lungul timpului la nenumărate teorii privind modul în care este utilizată, cauzele sau însăși existența ei. Deși teoria inexistenței a fost astăzi definitiv abandonată de gândirea juridică românească, ochii vigilenți ai doctrinei se îndreaptă spre cea mai energică sancțiune edictată de dreptul obiectiv pentru nerespectarea regulilor de formare valabilă a actului juridic civil.
Nulitatea (chiar și nulitatea absolută) nu există în sens absolut. Temeiul său rămâne, în Noul Cod civil, în noțiunea de interes, o noțiune fluidă, nedefinită de dreptul obiectiv, ale cărei limite rămân necunoscute atât în doctrină, cât și în practică. Dificultatea de a înțelege această noțiune se adâncește atunci când se include în analiză interesul dreptului civil procedural. Prin urmare, considerăm că este de datoria noastră să ne concentrăm asupra unor aspecte care, în opinia noastră, ar trebui să conducă la o delimitare clară a interesului (substanțial) ca o condiție pentru nulitatea absolută.
Începem acest studiu cu un excurs în gândirea juridică romană, care cunoștea, chiar dacă implicit, o anumită distincție între nulitatea absolută și nulitatea relativă, bazată, după cum vom vedea, pe o formă primordială a interesului. Analizăm apoi multitudinea de teorii formulate de doctrina juridică din Evul Mediu până în zilele noastre, apoi mergem în căutarea definițiilor date noțiunii de drept subiectiv (civil) care se bazează pe noțiunea de interes, pentru a ajunge în final la posibilitatea de a da o definiție pur juridică noțiunii de interes în sine.
A doua parte a analizei noastre se concentrează asupra definiției date în Noul Cod civil nulității absolute, care se bazează pe interesul protejat de norma juridică. Încercăm să argumentăm că, chiar dacă sancțiunea nulității absolute pare a fi restrânsă de interesul ca și condiție a acțiunii în justiție, litera și spiritul Noului Cod civil se opun unei astfel de restricții arbitrare și nefondate. În acest sens, se prezintă faptul că majoritatea definițiilor date nulității absolute se bazează fie pe ordinea publică, fie pe interesul public, fie pe interesul general, ceea ce impune, de asemenea, definirea și clarificarea acestor noțiuni.
În final, se propune ca teză centrală faptul că interesul material ar trebui să prevaleze și să înlocuiască, în materia sancționării unui act juridic cu nulitatea absolută, restricțiile impuse de legislația procedurală, care ar fi adevărata rațiune de a fi a acestei sancțiuni milenare.