Obligaţia sau răspunderea subsidiară pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită săvârşită de o persoană lipsită de discernământ

Autori

  • Prof. univ. emerit dr. h. c. LIVIU POP Facultatea de Drept, Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca

Cuvinte cheie:

răspundere civilă delictuală subsidiară; obligație subsidiară; victimă; persoană fără discernământ; tutelă specială; consiliere juridică; despăgubire; ideea de echitate; justiție comutativă; socializarea riscurilor

Rezumat

Studiul este consacrat răspunderii sau obligației de reparare a prejudiciului cauzat unei alte persoane atunci când autorul faptei ilicite și vătămătoare este o persoană incapabilă mintal, iar despăgubirea nu poate fi obținută, din motive obiective, de victima vătămată de la o altă persoană, care avea această obligație prin lege, contract sau hotărâre judecătorească, cum ar fi părinții, tutorii speciali etc. Cu toate acestea, într-un astfel de caz, victima se află într-o situație nefavorabilă și riscă să nu poată obține repararea, chiar și parțială, a prejudiciului pe care l-a suferit pe nedrept.
Vechiul Cod civil din 1865 nu conținea nicio dispoziție expresă privind răspunderea civilă delictuală posibilă și eventual subsidiară a autorului faptei ilicite care era o persoană incapabilă mintal. Cu toate acestea, în a doua jumătate a secolului trecut, pe baza reglementărilor de drept civil comparat, jurisprudența noastră, în mai multe soluții jurisprudențiale, din motive de echitate, a admis posibilitatea unei obligații subsidiare a făptuitorului, persoană incapabilă mintal, de a repara prejudiciul cauzat pe nedrept altuia printr-o faptă ilicită, dacă și în măsura în care situația sa financiară permite și justifică o astfel de soluție. În acest sens, autorul invocă și analizează unele soluții jurisprudențiale ale jurisprudenței noastre de la acea dată. Pe de altă parte, noul Cod civil, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, la articolul 1.368, reglementează expres această ipoteză specială de răspundere pentru fapta proprie, sub denumirea marginală „Obligația subsidiară de a despăgubi victima”. Analizând dispozițiile acestor texte de lege, autorul se întreabă care sunt condițiile speciale care trebuie să fie îndeplinite pentru ca autorul, o persoană incapabilă mintal, să fie obligat să repare prejudiciul pe care l-a cauzat victimei printr-o faptă ilicită. Aceste condiții sunt: a) autorul prejudiciului este o persoană incapabilă mintal: și, de regulă, nu răspunde penal; b) nu poate fi angajată răspunderea persoanei care era sau ar fi putut fi obligată prin lege să supravegheze autorul faptei ilicite și prejudiciabile.
În ceea ce privește natura juridică a acestei obligații de despăgubire a victimei, autorul studiului, citând argumente convingătoare, consideră că aceasta este o obligație de răspundere civilă delictuală; în consecință, el consideră că este o variantă specială și derogatorie a răspunderii pentru fapta proprie. În ceea ce privește temeiul etico-filosofic al acesteia, în opinia sa, ne aflăm în prezența unei răspunderi civile delictuale obiective pentru fapta proprie, fără condiția culpei făptuitorului, bazată și explicată pe principiul echității și justiției comutative.
Studiul se încheie cu o analiză a impactului pe care dispozițiile articolului 1.368 din Codul civil îl pot avea asupra soluției care trebuie urmată în cazurile în care victima - o persoană incapabilă mintal - a suferit un prejudiciu la producerea căruia a contribuit prin fapta sa proprie, în legătură sau împreună cu fapta ilicită a altei sau altor persoane.

Biografie autor

Prof. univ. emerit dr. h. c. LIVIU POP, Facultatea de Drept, Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca

online@universuljuridic.ro
Facultatea de Drept, Universitatea Babeş‑Bolyai din Cluj‑Napoca
Membru corespondent al Academiei Române

Publicat

09-09-2024

Număr

Secțiune

Articles