Santinela drepturilor subiective – dreptul material la acţiune

Rezumat

Prerogativa titularului unui drept subiectiv de a solicita protecția dreptului său prin intermediul puterii de stat este o componentă cuprinsă în dreptul subiectiv. Deși acțiunea, după apariția dreptului subiectiv, derivă din conținutul acestuia, în epoca pre-subiectivă acțiunile existau independent de drepturile subiective. Chiar și în dreptul obiectiv actual există exemple de acțiuni civile fără drepturi subiective, cum ar fi acțiunile în nulitatea absolută a căsătoriei. Dar automatismul intelectual care a pus stăpânire pe gândirea juridică de la apariția dreptului subiectiv i-a determinat pe mulți să caute un drept subiectiv justificativ oriunde există o acțiune.
Acest studiu își propune să identifice natura dreptului subiectiv la acțiune. În acest scop, am analizat conceptul de acțiune în dreptul francez. Apoi, am analizat conceptul de acțiune în dreptul românesc. Dacă până în perioada interbelică inclusiv, dreptul românesc și-a trasat viziunea asupra acțiunii din opinia autorilor francezi din secolul al XIX-lea, evoluția gândirii franceze postbelice nu a mai putut fi urmată de doctrina română, din motive ideologice și politice ușor de înțeles.
Cu toate acestea, în dreptul socialist românesc acțiunea a fost concepută într-un mod similar cu viziunea franceză: tot ca un drept subiectiv, numit drept material la acțiune. Am cercetat originea acestui concept și l-am identificat în dreptul sovietic. Acolo, dreptul material la acțiune a fost folosit pentru a explica, printre altele, efectul extinctiv al termenului de prescripție, care lăsa intact dreptul procesual la acțiune. Autorii români din perioada comunistă au adoptat, deloc surprinzător, modelul sovietic al dreptului material la acțiune.
Cu toate acestea, după căderea acestui regim, a existat posibilitatea de a abandona această orientare. Din indiferență intelectuală, probabil, acest concept a fost păstrat în dreptul românesc actual, în ciuda extravaganței sale. Menținerea falsului drept subiectiv substanțial de acțiune este o obsesie a doctrinei și a legiuitorului, care afectează sensul și eficiența categoriei dreptului subiectiv.