Denunţarea contractelor debitorului insolvent: neexecutarea eficientă ca decizie de afaceri?

Rezumat

Deschiderea procedurii de insolvență prevalează asupra regulilor generale aplicabile contractelor în curs ale debitorului și subliniază importanța economică majoră a acestor contracte prin instituirea diferitelor măsuri menite să satisfacă obiectivul general al procedurii de insolvență, care este satisfacerea egală și deplină a creditorilor și, dacă este posibil, acordarea unei șanse de redresare a afacerii. Această sarcină pe care legiuitorul o stabilește pentru practicianul în insolvență va deveni obiectivul asumat al acestuia, reflectat în măsurile luate cu privire la contractele în derulare ale debitorului. Pentru practicianul care aplică procedura, contractele devin instrumente menite să contribuie la realizarea obiectivului de maximizare a averii debitorului. Lucrarea de față încearcă să ofere o scurtă analiză a premiselor și criteriilor prin care măsurile luate de practicianul în insolvență cu privire la relațiile contractuale în care este implicat debitorul la momentul deschiderii procedurii pot conduce la realizarea scopului declarat de maximizare a valorii patrimoniului debitorului, utilizând pentru acest demers teoriile analizei economice a dreptului, precum teoria încălcării eficiente a contractelor și regula judecății de afaceri.