Interesul în invocarea nulităţii absolute. O mutaţie de la drept subiectiv civil la excepţie procesuală

Rezumat

Nulitatea, fie ea absolută sau relativă, a dat naștere de-a lungul timpului la nenumărate teorii privind modul în care este utilizată, cauzele sau însăși existența ei. Deși teoria inexistenței a fost astăzi definitiv abandonată de gândirea juridică românească, ochii vigilenți ai doctrinei se îndreaptă spre cea mai energică sancțiune edictată de dreptul obiectiv pentru nerespectarea regulilor de formare valabilă a actului juridic civil.
Nulitatea (chiar și nulitatea absolută) nu există în sens absolut. Temeiul său rămâne, în Noul Cod civil, în noțiunea de interes, o noțiune fluidă, nedefinită de dreptul obiectiv, ale cărei limite rămân necunoscute atât în doctrină, cât și în practică. Dificultatea de a înțelege această noțiune se adâncește atunci când se include în analiză interesul dreptului civil procedural. Prin urmare, considerăm că este de datoria noastră să ne concentrăm asupra unor aspecte care, în opinia noastră, ar trebui să conducă la o delimitare clară a interesului (substanțial) ca o condiție pentru nulitatea absolută.
Începem acest studiu cu un excurs în gândirea juridică romană, care cunoștea, chiar dacă implicit, o anumită distincție între nulitatea absolută și nulitatea relativă, bazată, după cum vom vedea, pe o formă primordială a interesului. Analizăm apoi multitudinea de teorii formulate de doctrina juridică din Evul Mediu până în zilele noastre, apoi mergem în căutarea definițiilor date noțiunii de drept subiectiv (civil) care se bazează pe noțiunea de interes, pentru a ajunge în final la posibilitatea de a da o definiție pur juridică noțiunii de interes în sine.
A doua parte a analizei noastre se concentrează asupra definiției date în Noul Cod civil nulității absolute, care se bazează pe interesul protejat de norma juridică. Încercăm să argumentăm că, chiar dacă sancțiunea nulității absolute pare a fi restrânsă de interesul ca și condiție a acțiunii în justiție, litera și spiritul Noului Cod civil se opun unei astfel de restricții arbitrare și nefondate. În acest sens, se prezintă faptul că majoritatea definițiilor date nulității absolute se bazează fie pe ordinea publică, fie pe interesul public, fie pe interesul general, ceea ce impune, de asemenea, definirea și clarificarea acestor noțiuni.
În final, se propune ca teză centrală faptul că interesul material ar trebui să prevaleze și să înlocuiască, în materia sancționării unui act juridic cu nulitatea absolută, restricțiile impuse de legislația procedurală, care ar fi adevărata rațiune de a fi a acestei sancțiuni milenare.