Delegare şi substituire în exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti

Rezumat

Poate fi transferată capacitatea parentală altor persoane? Răspunsul este afirmativ, după cum demonstrează prezentarea în care ne propunem să analizăm ipotezele juridice ale delegării și substituirii exercitării autorității părintești. Astfel, am expus modul în care drepturile și îndatoririle părintești se transferă altor persoane fizice și juridice, fie în mod voluntar, la inițiativa părinților, fie în mod forțat, prin intervenția instanței de tutelă, ca urmare a istoricului comportamental al titularilor de drepturi, respectiv al părinților, care au pus în pericol creșterea și educarea copilului.

În cazul în care delegarea se referă la împuternicirea dată de instanța de tutelă sau chiar de către părinții titulari unei alte persoane, substituirea implică o înlocuire (a sta în locul altei persoane), ceea ce se întâmplă în cazul familiei mixte, când terțul preia o parte din atribuțiile zilnice ale autorității, fără a fi împuternicit de persoana pe care o înlocuiește, ci ales de celălalt părinte.

Delegarea drepturilor și obligațiilor părintești este, de regulă, legală, spre deosebire de materia obligațiilor de drept comun, unde este convențională. Substituția/subrogarea este consecința unei situații de fapt (transmiterea parțială și involuntară a drepturilor și obligațiilor inerente calității de părinte), și anume conviețuirea fostului partener, părinte rezident pentru copil, cu un alt partener/soț, denumit popular "părinte vitreg".