Cum operează perimarea înăuntrul termenului de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei?

Rezumat

Atât cererea de redeschidere a cauzei, cât și recursul împotriva deciziei de respingere a cererii de redeschidere a cauzei sunt acte care pot avea un efect întrerupător asupra termenului de caducitate, dar numai dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de lege: (i) trebuie să fie formulate în mod valabil, (ii) trebuie să fie formulate înainte de expirarea termenului de caducitate, (iii) trebuie să aibă scopul vădit de a continua procedura, (iv) trebuie să fie însoțite de dovada respectării obligațiilor procedurale a căror nerespectare a determinat inițial suspendarea procedurii, (v) trebuie să fie formulate de partea care justifică un interes în continuarea procedurii.
În cazul în care procedura a fost suspendată în temeiul articolului 242 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, termenul de recurs prevăzut la art. 242 alin. 414 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu poate avea un efect suspensiv asupra termenului de perimare, întrucât cele două termene curg concomitent. O interpretare contrară ar echivala cu o amânare sine die a apariției perimării perimării pe durata pasivității reclamantului, deși motivul perimării este tocmai acela de a sancționa această pasivitate.
Prin urmare, sancțiunea uzurii nu poate fi împiedicată de recursul reclamantului împotriva ordonanței de respingere a cererii de redeschidere a cauzei, introdusă după expirarea termenului de uzură, chiar dacă instanța nu a stabilit că acest termen a expirat până la acel moment.