Transpunerea directivelor europene privind furnizarea de conţinut digital şi de servicii digitale, respectiv privind vânzările de consum – O.U.G. nr. 141/2021 şi O.U.G. nr. 140/2021

Rezumat

Notă introductivă. Următoarele două studii din acest volum^[1] sunt dedicate noţiu­nilor de furnizare şi conformitate, astfel cum acestea au fost abordate prin reglementarea cuprinsă în Directiva (UE) 2019/770 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conţinut digital şi de servicii digitale (DCD). Cele două studii au fost livrate spre publicare anterior eveni­mentului transpunerii în legislaţia românească a acestui instrument normativ de o importanţă capitală pentru piaţa unică digitală europeană. De aceea, în prezentarea curentă (care urmează) este necesară evidenţierea particularităţilor româneşti ale rezul­tatului acestei transpuneri^[2]. Întrucât toate comentariile cuprinse în menţionatele studii vizează textele DCD şi conţin doar supoziţii legate de modul în care legiuitorul român va opera transpunerea, am adăugat prezentării şi un tabel al corespondenţelor dintre DCD şi O.U.G. nr. 141/2021 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conţinut digital şi de servicii digitale^[3]. O rubrică a corespondenţelor vizează şi comentariul aferent existent în cele două studii sau în alte studii publicate în RRDP pe aceeaşi temă.

Politică legislativă. A fost adesea reclamată modalitatea mecanică în care, în general, legiuitorul român alege să transpună directivele europene în ultimul moment. În cazul de faţă, doar reproşul întârzierii (în cadrul termenului suplimentar acordat de Comisie după punerea în întârziere a autorităţilor române) şi cel al unei dezbateri publice insuficiente pot fi reţinute ca reproşuri adresate legiuitorului. În ceea ce priveşte calitatea transpunerii, nu putem să nu observăm efortul suplimentar al juriştilor însărcinaţi cu redactarea textului final de a îmbunătăţi tehnica legislativă de implementare a normelor europene. Cu toate acestea, grija prea mare s‑a manifestat şi într‑o traducere a unor concepte care aveau un echivalent mai potrivit în limbajul juridic tradiţional^[4]. Nu în ultimul rând, merită să subliniem şi ordinea legală a transpunerii, care, într‑o anumită măsură (nesancţionabilă, e drept), atestă o inversare a ordinii instrumentelor europene care nu este întâmplătoare^[5].

Particularităţi. În cea mai mare măsură, transpunerea s‑a realizat printr‑o preluare a prevederilor DCD (astfel cum era şi firesc). Există însă şi o serie de elemente de originalitate în maniera în care această preluare s‑a realizat, ca şi o serie de dispoziţii proprii care au rolul de a asigura, în marja de transpunere conferită de DCD^[6], funcţio­nalitatea noilor norme legale. În ceea ce priveşte textele DCD, acestea sunt comentate în studiile care urmează^[7], astfel încât, în continuare, ne vom rezuma la o trecere în revistă a particularităţilor O.U.G. nr. 141/2021 în raport cu DCD. Iată ce se poate constata la o lectură atentă a textului legal:

- preocuparea legiuitorului pentru corelarea O.U.G. nr. 141/2021 cu O.U.G.
nr. 140/2021; mai ales în complexele ipoteze mixte semnalate de DCD^[8], se poate observa o sistematizare funcţională a materiei care facilitează înţelegerea cofuncţionării celor două instrumente, între altele, în situaţia de „conflict de frontieră” în care comerciantul furnizează consumatorului un bun cu elemente digitale (a se vedea art. 3 din O.U.G.
nr. 141/2021, care transpune art. 3 DCD)^[9];

- în materia criteriilor obiective de conformitate, legiuitorul român, înţelegând regula cumulativă generală în materie, omite să ţină seama de adecvarea unora dintre criteriile enumerate doar la anumite situaţii şi instituie un aparent caracter absolut‑cumulativ, care contravine spiritului Directivei. În acest sens, art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 141/2021 (echivalentul art. 8 DCD) prevede: „În plus faţă de respectarea cerinţelor subiective de conformitate, conţinutul digital sau serviciul digital îndeplineşte cumulativ următoarele cerinţe (…)” (s.n.). Formularea se îndepărtează în mod greşit de la art. 8 alin. (1) DCD, care nu foloseşte termenul „cumulativ”, pentru că există conţinuturi digitale sau servicii digitale care, prin natura lor, nu au cum să satisfacă toate criteriile obiective – pentru acestea, nu se poate vorbi de satisfacere cumulativă, ci numai alternativă a criteriilor. De îndată însă ce avem de a face cu un produs digital care poate satisface criteriile indicate în art. 8 DCD, atunci ele trebuie îndeplinite cumulativ^[10];

- în art. 9 al O.U.G. nr. 141/2021, legiuitorul român face uz de marja de transpunere oferită de legiuitorul european^[11] şi „asigură” dreptul consumatorului în caz de „necon­formitate legală” generată de drepturi ale terţilor asupra produsului digital printr‑o trimi­tere la remediile reglementate de art. 13, „cu excepţia cazului în care dispoziţiile Legii
nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, prevăd nulitatea sau încetarea contractului (…)”^[12];

- prin art. 10 alin. (2) al O.U.G. nr. 141/2021 (care asigură transpunerea în marjă a
art. 11 DCD, intitulat „Răspunderea comerciantului”), legiuitorul român instituie un generos termen de garanţie de 5 ani pentru orice neconformitate generată de încălcarea criteriilor subiective şi obiective de la art. 6‑8 DCD (echivalentul art. 5‑7 din O.U.G.
nr. 141/2021). În interiorul termenului este necesar ca neconformitatea să fie „constatată”, iar termenul începe să curgă de la data furnizării;

- în art. 13 al O.U.G. nr. 141/2021, legiuitorul român stabileşte remediile necon­formităţii. Între altele, în alin. (3) al acestui articol, se prevede un termen maxim de 15 zile pentru corectarea executării din partea comerciantului (adică „aducerea în conformitate” a conţinutului digital sau serviciului digital). Acest termen nu este prevăzut de DCD
[art. 14 alin. (3) instituie doar un „termen rezonabil”] şi adăugirea pare să nu respecte marja de transpunere permisă de art. 4 DCD^[13]. În cadrul aceluiaşi articol, alin. (9) prevede posibilitatea consumatorului, în caz de neconformitate, „de a suspenda plata unei părţi restante din preţul conţinutului sau serviciului digital sau a unei părţi a acesteia până la aducerea în conformitate de către comerciant a conţinutului digital sau a serviciului digital, cu condiţia ca plata suspendată să nu fie aferentă unui conţinut digital sau serviciu digital deja furnizat de către comerciant şi care a fost conform”. De această dată, marja de transpunere este respectată, deoarece, pentru remediile neacoperite de DCD, legiuitorul naţional are libertate de reglementare. În paragraful citat este vorba de o formă a excep­ţiei de neexecutare a contractului^[14];

- prin art. 14 al O.U.G. nr. 141/2021 (echivalentul art. 15 DCD) se instituie, preluându‑se întocmai textul DCD, o rezoluţiune unilaterală a contractului în cazul neconformităţii [„(…) printr‑o declaraţie către comerciant prin care îşi exprimă decizia de a înceta contractul”]. Legiuitorul român adaugă însă un paragraf nou, potrivit căruia „Contractul încetează la data la care consumatorul transmite declaraţia către comerciant” [art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 141/2021]. Acest text era oare necesar sau era suficient dreptul comun?^[15];

- în art. 15 al O.U.G. nr. 141/2021 (echivalentul art. 16 DCD), dedicat obligaţiilor comerciantului subsecvente încetării contractului, la alin. (3), legiuitorul român operează o descriere completă a cadrului legal pentru asigurarea protecţiei datelor cu caracter personal;

- art. 18 al O.U.G. nr. 141/2021 (echivalentul art. 19 DCD) este dedicat ipotezei modi­ficării subsecvente furnizării a conţinutului sau serviciului digital de către profesionist. În alin. (1), legiuitorul român adaugă la textul DCD termenul „cumulativ” pentru condiţiile pe care trebuie să le respecte o eventuală modificare unilaterală a conţinutului sau serviciului digital. Deşi art. 19 alin. (1) DCD nu foloseşte această formulă, este limpede că sensul enumerării este unul cumulativ, astfel încât adăugirea este în spiritul Directivei^[16];

- art. 19 al O.U.G. nr. 141/2021 (care transpune art. 20 DCD) este dedicat acţiunii în regres şi operaţiunea de transpunere este corectă. Legiuitorul român, în cadrul aceluiaşi articol, adaugă un alin. (2), cu o valoare deosebită, deoarece conferă beneficii suplimen­tare consumatorului, şi anume dreptul la o veritabilă acţiune directă faţă de diverse categorii de terţi: „În vederea aducerii la conformitate a conţinutului digital sau a servi­ciului digital, consumatorul are dreptul să se îndrepte împotriva oricărei părţi terţe, alta decât comerciantul care furnizează sau se angajează să furnizeze conţinutul digital sau serviciul digital”. O asemenea adăugire intră în marja de transpunere permisă de Directivă^[17];

- art. 20 al O.U.G. nr. 141/2021 (fără echivalent în DCD şi cu denumirea marginală de „Garanţii comerciale”) oferă, în realitate, o preluare a textului echivalent din DVC (art. 17). Raţiunea pentru care DCD a omis acest text este considerarea garanţiei ca fiind cuprinsă în art. 8 DCD, astfel încât adăugirea legiuitorului român este o sursă de suprareglementare şi echivoc, pentru că pare să instituie obligaţii suplimentare în sarcina comerciantului [cum ar fi obligaţia de a emite un certificat de garanţie pentru produsele digitale – a se vedea alin. (3)^[18]], ceea ce apare ca discutabil din perspectiva art. 4 DCD;

- prin art. 21 şi 22 ale O.U.G. nr. 141/2021, legiuitorul român adoptă „mijloacele adecvate şi eficace” pentru garantarea respectării Directivei (art. 21 DCD) şi prevede o serie de contravenţii şi sancţiuni contravenţionale, precum şi sancţiuni complementare pentru încălcarea exigenţelor O.U.G. nr. 141/2021. În completarea măsurilor eficace, legiuitorul român a adoptat şi un anume art. 23, menit să asigure un cadru legal ferm pentru pretenţiile consumatorului (sau ale persoanelor fizice sau juridice care îi repre­zintă interesele) adresate ANPC sau direct instanţei de judecată în temeiul O.U.G.
nr. 141/2021.

În concluzie, cu toate neajunsurile, transpunerea DCD s‑a efectuat în condiţii bune. În cazul de faţă, condiţiile „bune” presupun o asigurare a tuturor drepturilor recunoscute consumatorului care dobândeşte conţinut digital sau servicii digitale. Pe de altă parte, se remarcă şi atenţia sporită a legiuitorului pentru procesul de transpunere şi renunţarea la oficiul mecanic al traducerii nefiltrate cu care eram obişnuiţi până în urmă cu câţiva ani.

Tabel de corespondenţă

O.U.G.
nr. 141/2021

Directiva (UE) 2019/770

Comentariu

Obiectul de reglementare

art. 1

art. 1

Referitor la contextul adoptării DCD, a se vedea
I.F. Popa, Furnizarea şi conformitatea conţinutului digital sau serviciului digital, în acest număr al RRDP, nr. 3; a se vedea şi S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital. Noi instrumente legislative europene, în RRDP nr. 1/2021, nr. 1 şi 2.

Definiţii

art. 2 pct. 1

art. 2 pct. 3

A se vedea S. Suciu, art. precit., nr. 4.3.1.1.

art. 2 pct. 2

art. 2 pct. 5

Ibidem, nr. 4.2.

art. 2 pct. 3

art. 2 pct. 10

A se vedea S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital. Noi instrumente legislative europene 2.0, în acest număr al RRDP, nr. I.2.1.

art. 2 pct. 4

art. 2 pct. 6

A se vedea S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital, nr. 4.2.

art. 2 pct. 5

art. 2 pct. 1

Ibidem, nr. 4.3.2.1.

art. 2 pct. 6

art. 2 pct. 8

Ibidem, nr. 4.3.2.3.

art. 2 pct. 7

art. 2 pct. 11

A se vedea S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital 2.0, nr. I.2.1.

art. 2 pct. 8

‑

Supra.

art. 2 pct. 9

art. 2 pct. 4

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 34.

art. 2 pct. 10

art. 2 pct. 12

A se vedea S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital 2.0, nr. I.2.1.

art. 2 pct. 11

art. 2 pct. 9

‑

art. 2 pct. 12

art. 2 pct. 7

‑

art. 2 pct. 13

art. 2 pct. 2

A se vedea S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital, nr. 4.3.2.1.

art. 2 pct. 14

art. 2 pct. 13

‑

Domeniul de aplicare

art. 3 alin. (1)
lit. a)

art. 3 alin. (1) par. 1

A se vedea S. Suciu, art. precit., nr. 4.

art. 3 alin. (1)
lit. b)

art. 3 alin. (1) par. 2

Ibidem, nr. 4.3.2.3.

art. 3 alin. (1)
lit. c)

art. 3 alin. (2)

‑

art. 3 alin. (1)
lit. d)

art. 3 alin. (3)

Pentru accesorialitatea suportului material şi interac­ţiunea cu DVC, a se vedea I.F. Popa,
art. precit., nr. 13.

art. 3 alin. (2)
lit. a)

art. 3 alin. (4) teza I

Pentru relaţia cu DVC şi câmpul de aplicare dife­renţiat, a se vedea S. Suciu, Conformitatea conţinu­tului digital, nr. 4.3.1.1.

art. 3 alin. (2)
lit. b)

art. 3 alin. (5) lit. a)

‑

art. 3 alin. (2)
lit. c)

art. 3 alin. (5) lit. b)

‑

art. 3 alin. (2)
lit. d)

art. 3 alin. (5) lit. c)

‑

art. 3 alin. (2)
lit. e)

art. 3 alin. (5) lit. d)

‑

art. 3 alin. (2)
lit. f)

art. 3 alin. (5) lit. e)

‑

art. 3 alin. (2)
lit. g)

art. 3 alin. (5) lit. f)

‑

art. 3 alin. (2)
lit. h)

art. 3 alin. (5) lit. g)

‑

art. 3 alin. (2)
lit. i)

art. 3 alin. (5) lit. h)

‑

art. 3 alin. (3)

art. 3 alin. (4) teza a II‑a

 Ibidem.

art. 3 alin. (4)

art. 3 alin. (6) par. 1

‑

art. 3 alin. (5)

art. 3 alin. (6) par. 2

‑

art. 3 alin. (6)

art. 3 alin. (6) par. 3

‑

art. 3 alin. (7)

art. 3 alin. (7)

‑

art. 3 alin. (8)

art. 3 alin. (8) par. 1

‑

art. 3 alin. (9)

art. 3 alin. (8) par. 2

‑

art. 3 alin. (10)

art. 3 alin. (9)

‑

‑

art. 3
alin. (10)

Cu privire la chestiunea daunelor‑interese, în afara domeniului de aplicare al DCD, a se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 42; de asemenea, a se vedea S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital, nr. 4.3.

Nivelul de armonizare

‑

art. 4

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 4.

Furnizarea de conţinut digital sau de servicii digitale

art. 4 alin. (1)

art. 5 alin. (1)

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 6‑8; în acelaşi sens, a se vedea S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital 2.0, nr. I.1.2.

art. 4 alin. (2)
lit. a)

art. 5 alin. (2) lit. a)

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 9‑13.

art. 4 alin. (2)
lit. b)

art. 5 alin. (2) lit. b)

Ibidem.

Conformitatea conţinutului digital sau a serviciului digital

art. 5

art. 6

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 21‑25; a se vedea şi S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital 2.0, nr. I.1.

Cerinţe subiective de conformitate

art. 6 lit. a)

art. 7 lit. a)

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 26‑30; a se vedea şi S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital 2.0, nr. I.2.

art. 6 lit. b)

art. 7 lit. b)

Ibidem.

art. 6 lit. c)

art. 7 lit. c)

Ibidem.

art. 6 lit. d)

art. 7 lit. d)

Ibidem.

Cerinţe obiective de conformitate

art. 7 alin. (1)
lit. a)

art. 8 alin. (1) lit. a)

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 31‑33; a se vedea şi S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital 2.0, nr. I.3.

art. 7 alin. (1)
lit. b)

art. 8 alin. (1) lit. b) teza I

Ibidem.

art. 7 alin. (1)
lit. c)

art. 8 alin. (1) lit. c)

Ibidem.

art. 7 alin. (1)
lit. d)

art. 8 alin. (1) lit. d)

Ibidem.

art. 7 alin. (2)
lit. a)‑c)

art. 8 alin (1) lit. b) pct. i‑iii

Ibidem.

art. 7 alin. (3)
lit. a)

art. 8 alin. (2) lit. a)

Ibidem.

art. 7 alin. (3)
lit. b)

art. 8 alin. (2) lit. b)

Ibidem.

art. 7 alin. (4)

art. 8 alin. (3)

Ibidem.

art. 7 alin. (5)

art. 8 alin. (4)

Ibidem.

art. 7 alin. (6)

art. 8 alin. (5)

Ibidem.

art. 7 alin. (7)

art. 8 alin. (6)

Ibidem.

Integrarea incorectă a conţinutului digital sau a serviciului digital

art. 8

art. 9

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 34.

Drepturile terţilor

art. 9

art. 10

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 35.

Răspunderea comerciantului

art. 10 alin. (1)

art. 11
alin. (1)

A se vedea S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital 2.0, nr. II.1.1 şi II.1.2.

art. 10 alin. (2)

art. 11
alin. (2)

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 44; a se vedea şi S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital 2.0,
nr. II.1.3; supra.

art. 10 alin. (3)

art. 11
alin. (3)

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 44.

Sarcina probei

art. 11 alin. (1)

art. 12
alin. (1)

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 15.

art. 11 alin. (2)

art. 12
alin. (2)

Ibidem, nr. 16, 43.

art. 11 alin. (3)

art. 12
alin. (3)

Ibidem; supra.

art. 11 alin. (4)

art. 12
alin. (4)

Ibidem.

art. 11 alin. (5)

art. 12
alin. (5) tezele I şi
a II‑a

Ibidem.

art. 11 alin. (6)

art. 12
alin. (5) teza a III‑a

Ibidem.

Măsuri corective în caz de nefurnizare

art. 12 alin. (1)

art. 13
alin. (1)

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 17‑20.

art. 12 alin. (2) lit. a)

art. 13
alin. (2)
lit. a)

Ibidem.

art. 12 alin. (2) lit. b)

art. 13
alin. (2)
lit. b)

Ibidem.

art. 12 alin. (3)

art. 13
alin. (3)

Ibidem.

Măsuri corective în caz de neconformitate

art. 13 alin. (1)

art. 14
alin. (1)

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 36‑42; a se vedea şi S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital 2.0, nr. II.1‑II.3.

art. 13 alin. (2) lit. a)‑b)

art. 14
alin. (2)
lit. a)‑b)

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 37; a se vedea
şi S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital 2.0,
nr. II.2.1.

art. 13 alin. (3)

art. 14
alin. (3)

Supra.

art. 13 alin. (4) lit. a)‑e)

art. 14
alin. (4)
lit. a)‑e)

Ibidem.

art. 13 alin. (5)

art. 14
alin. (5)
par. 1

Ibidem.

art. 13 alin. (6)

art. 14
alin. (5)
par. 2

Ibidem.

art. 13 alin. (7)

art. 14
alin. (6)
teza I

Ibidem.

art. 13 alin. (8)

art. 14
alin. (6)
teza a II‑a

Ibidem.

art. 13 alin. (9)

‑

Supra.

Exercitarea dreptului de a înceta contractul

art. 14 alin. (1)

art. 15

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 39; a se vedea
şi S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital 2.0,
nr. II.2.3.

art. 14 alin. (2)

‑

Supra.

Obligaţiile comerciantului în cazul încetării contractului

art. 15 alin. (1)

art. 16
alin. (1)
par. 1

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 39; a se vedea
şi S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital 2.0,
nr. II.2.3.

art. 15 alin. (2)

art. 16
alin. (1)
par. 2

Ibidem.

art. 15 alin. (3)

art. 16
alin. (2)

Ibidem.

art. 15 alin. (4) lit. a)‑d)

art. 16
alin. (3)
lit. a)‑d)

Ibidem.

art. 15 alin. (5)

art. 16
alin. (4)
par. 1

Ibidem.

art. 15 alin. (6)

art. 16
alin. (4)
par. 2

Ibidem.

art. 15 alin. (7)

art. 16
alin. (5)

Ibidem.

Obligaţiile consumatorului în cazul încetării contractului

art. 16 alin. (1)

art. 17
alin. (1)

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 39; a se vedea
şi S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital 2.0,
nr. II.2.3.

art. 16 alin. (2)

art. 17
alin. (2)
teza I

Ibidem.

art. 16 alin. (3)

art. 17
alin. (2)
teza a II‑a

Ibidem.

art. 16 alin. (4)

art. 17
alin. (3)

Ibidem.

Termene şi modalităţi de rambursare de către comerciant

art. 17
alin. (1)‑(3)

art. 18
alin. (1)‑(3)

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 39; a se vedea
şi S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital 2.0,
nr. II.2.3.

Modificarea conţinutului digital sau a serviciului digital

art. 18 alin. (1) lit. a)‑d)

art. 19
alin. (1)
lit. a)‑d)

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 30.

art. 18 alin. (2)

art. 19
alin. (2)
teza I

Ibidem.

art. 18 alin. (3)

art. 19
alin. (2)
teza a II‑a

Ibidem.

art. 18 alin. (4)

art. 19
alin. (3)

Ibidem.

art. 18 alin. (5)

art. 19
alin. (4)

Ibidem.

Dreptul la acţiunea în regres

art. 19 alin. (1)

art. 20

A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 40, 41.

art. 19 alin. (2)

‑

Supra.

Garanţii comerciale

art. 20

‑

Supra.

Sancţiuni

art. 21

art. 21
alin. (1)

‑

Sancţiuni contravenţionale complementare

art. 22

art. 21
alin. (1)

‑

Sesizări

art. 23

art. 21
alin. (2)

‑

Caracterul imperativ

art. 24 alin. (1)

art. 22
alin. (1)

‑

art. 24 alin. (2)

art. 22
alin. (2)

‑

Dispoziţii tranzitorii şi finale

art. 25
alin. (1)‑(2)

art. 24
alin. (2)

‑

art. 26

‑

‑

[1] A se vedea, în acest volum, S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital. Noi instrumente legis­lative europene 2.0, respectiv I.F. Popa, Furnizarea şi conformitatea conţinutului digital sau serviciului digital.

[2] Pentru detalii, a se vedea A. Gheorghe, M. Arcana, Noi reglementări aplicabile contractelor de vânzare de bunuri şi contractelor de furnizare de conţinut digital şi de servicii digitale – consideraţii generale, disponibil la https://www.juridice.ro/765878/noi‑reglementari-aplicabile‑contractelor-de‑vanzare‑de‑bunuri‑si‑contractelor‑de‑furnizare‑de‑continut‑digital‑si‑de‑servicii‑digitale‑consideratii‑generale.html; de asemenea, a se vedea D. Gavra, S. Vasile, G. Ghinescu, Noutăţi privind vânzarea de bunuri şi garanţiile acestora, disponibil la https://www.juridice.ro/765683/noutati‑privind-vanzarea-de-bunuri‑si-garantiile‑acestora.html, şi D.A. Aragea, Bunurile cu elemente digitale („smart goods”). Scurte observaţii cu privire la garanţia pentru conformitate, disponibil la https://www.juridice.ro/767032/bunurile‑cu‑elemente‑digitale‑smart‑goods‑scurte‑observatii‑cu‑privire‑la‑garantia‑pentru‑conformitate.html.

[3] Adoptată odată cu O.U.G. nr. 140/2021 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, prin care s‑a operat transpunerea Directivei (UE) 2019/771 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2394 şi a Directivei 2009/22/CE şi de abrogare a Directivei 1999/44/CE (în continuare, DVC). O.U.G. nr. 140/2021 a procedat şi la abrogarea Legii nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora (prin care se realizase transpunerea directivei anterioare în materie – Directiva 1999/44/CE). O.U.G.
nr. 140/2021 a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2022, cu excepţia art. 18 (referitor la sancţiu­nile contravenţionale), care a intrat în vigoare la data de 9 ianuarie 2022.

[4] De pildă, remediul „încetării” contractului în ipotezele neconformităţii şi nefurnizării conţi­nutului digital sau serviciilor digitale avea un echivalent potrivit în „rezoluţiune” şi/sau „reziliere”, la care se referă cu adevărat textele care oferă consumatorului posibilitatea încetării contractului pentru neexecutare.

[5] Legiuitorul român a transpus DCD prin a doua Ordonanţă de urgenţă (O.U.G. nr. 141/2021) şi DVC prin prima Ordonanţă de urgenţă (O.U.G. nr. 140/2021), or, ordinea textelor europene era menită să sublinieze ascensiunea transferurilor de conţinut digital şi servicii digitale şi, totodată, avea rostul de a simplifica înţelegerea raportului şi a corelaţiilor dintre DCD şi DVC.

[6] Art. 4, 21, 22 şi 24, respectiv considerentele 11‑17, 54, 64, 73 şi 78 DCD.

[7] A se vedea S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital. Noi instrumente legislative europene 2.0, în acest număr al RRDP; de asemenea, a se vedea I.F. Popa, Furnizarea şi conformitatea conţi­nutului digital sau serviciului digital, în acest număr al RRDP.

[8] A se vedea art. 3 şi considerentele 20‑22 DCD.

[9] A se vedea S. Suciu, Conformitatea conţinutului digital. Noi instrumente legislative europene, în RRDP nr. 1/2021, nr. 4.3.1.1.

[10] A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 31.

[11] Prin art. 10, DCD lasă în seama statelor grija asigurării remediilor necesare pentru neconformitatea legală (evicţiune), pentru care prescrie doar exigenţa ca dobânditorii produselor digitale să aibă şi în acest caz dreptul la remediile conferite de art. 14 DCD (aducerea în conformitate, reducerea proporţională a preţului, încetarea contractului).

[12] Ne putem imagina că ar putea fi vorba de ipoteze asimilabile vânzării bunului altuia
(art. 1.683 C. civ.). Cu toate acestea, preluarea ad litteram a formulei „nulitatea sau încetarea con­tractului” din DCD nu mai este aici proprie, ci creează echivoc: „încetarea” este ea însăşi un remediu, aşadar, cum ar putea fi regula însăşi o excepţie de la ea însăşi!?

[13] Art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 141/2021 se mai distinge de norma transpusă şi prin aceea că vorbeşte despre vânzător, fapt ce nu este decât o simplă eroare [oarecum de înţeles, faţă de întârzierea în transpunerea şi a acestei directive, nu doar a Directivei (UE) 2019/771, faţă de care legiuitorul român s‑a dovedit ceva mai preocupat], în realitate fiind vorba despre nimeni altul decât furnizorul conţinutului sau serviciului digital. În orice caz, relevant este considerentul 64, care explică contextul în care referirea la un simplu termen rezonabil era nu doar suficientă, dar chiar imperativă.

[14] Pentru care considerentul 15 al DCD conferă statelor membre posibilitatea de a reglementa o amânare sau suspendare a plăţii preţului până la îndeplinirea obligaţiilor comerciantului.

[15] În cazul dat, fiind vorba de un act juridic unilateral supus comunicării, art. 1.326 alin. (3)
C. civ.

[16] A se vedea I.F. Popa, art. precit., nr. 30 lit. c).

[17] A se vedea, în special, considerentele 12 şi mai ales 13 ale DCD, care conferă statelor membre dreptul de a reglementa, în completare, chiar şi o acţiune directă în beneficiul consumatorului.

[18] Art. 20 alin. (3) s‑a inspirat şi din art. 15 alin. (5) din O.U.G. nr. 140/2021, iar din această cauză se vorbeşte despre „livrarea bunurilor”, în loc de furnizarea conţinutului şi serviciilor digitale, cum era corect.